Hippias maior by Platon

Author:Platon
Language: eng
Format: mobi
Tags: ro
Published: 2010-09-17T21:00:00+00:00

NOTE

Despre traducere. Dialogul Hippias Maior a cunoscut două traduceri în limba română: cea a lui ŞTEFAN BEZDECHI (Sibiu, 1943) şi pe aceea a lui CONSTANTIN NOICA (în volumul Artele poetice in Antichitate, Bucureşti, 1970). Traducerea lui Ştefan Bezdechi este a filologului scrupulos care, preocupat de o cît mai mare conformitate a versiunii româneşti cu textul original, este într-o mai mică măsură atent la valoarea literară a transpunerii sale. Traducerea mai recentă, din 1970, în schimb, este atentă şi la aspectul literar. Confruntat cu acest model, care pune în joc marca personală a traducătorului, autorul actualei traduceri şi-a propus să ofere o variantă care tinde mai puţin către verticalitatea absolută a stilului şi mai mult către eleganţa neutră a textului. Am preluat în cîteva rînduri soluţiile literare propuse de traducerea lui Constantin Noica, de neevitat, pare-se, pentru limba română. Alteori am ocolit însă rezolvările aduse, apelînd la cele mai noi dezlegări aflate în literatura de specialitate (în special HAAG, 1973, care amendează în cîteva locuri tradiţia, de la Schleiermacher la Pohlenz). Această traducere este de asemenea îndatorată celor cîţiva prieteni care mi-au propus, cu competenţă şi gust, modificări preluate de mine în textul de faţă.

Despre titlul şi subtitlul dialogului. Hippias Maior a fost numit astfel prin opoziţie cu omonimul său Minor. Comentatorii şi-au pus întrebarea dacă atributul „Maior" vizează întinderea dialogului sau superioritatea semnificaţiei sale filosofice. Este foarte probabil ca designaţia să nu fi avut în vedere decît un criteriu strict exterior, şi atunci titlul nu ar reprezenta mai mult decît soluţionarea facilă a problemei ridicate de catalogarea operei platoniciene. Nu este mai puţin adevărat că distincţia trimite şi la o judecată de valoare şi că aceasta poate fi făcută în favoarea dialogului de faţă. Că substanţa sa filosofică este mai bogată, şi că atît în sine cît şi pentru opera platoniciană obţinem mai mult de aici decît din celălalt Hippias, putem să ne dăm seama comparînd literatura exegetică din jurul fiecărui dialog, iar în cazul de faţă, cele două interpretări ale lui Constantin Noica. Şi artistic vorbind, ne aflăm aici în faţa unei reuşite mai depline. Introducerea unui personaj fictiv, pe lîngă celelalte două, rafinat construite cu mijloace infime, sparge schema tradiţională a dialogului, complică convenţia artistică şi generează un suspense cu totul singular în interiorul scrierilor lui Platon. Iar performanţe ca în finalul dialogului, unde se întretaie dramaticul, liricul şi comicul blînd, nu găsim nicăieri în Hippias-ul mic. Să mai amintim, tot în legătură cu titlul, că a fost folosit drept argument în demonstrarea neautenticităţii dialogului. Din moment ce nicăieri în opera lui Platon, s-a spus, nu există un personaj care să dea numele unui dialog mai mult de o singură oară (Alcibiade II este sigur fals), şi de vreme ce Hippias Minor este rînduit în corpusul sigur al operei platoniciene, rezultă că Hippias Maior e fals.

Privitor la subtitlu — περί του καλού (despre frumos) — vom spune doar că i s-a contestat virtutea de a traduce în mod adecvat intenţia intimă a autorului. Discuţia despre frumos i-a apărut

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.